Politika

Stiti ca doar nu fac politica dar ca orice om am dreptul la o opinie.
 In afara ca rup televizorul in fiecare seara uitandu-ma la talk show-uri si mananc sute de tone de seminte in asteptarea emisiunilor de rating maxim, vorbesc cu toata lumea din aceeasi parte sau cum i se zice esicher politic totusi inca nu am prins spilul.
Imi obosesc ploapele si retina saraca de ea cere stop. Creierul este praf si cand zic praf este praf de tot.
 In sfarsit se ia o decizie si se face un guvern de uniune nationala. Toti suntem relaxati si usurati ca lucrurile se vor indrepta in directia  corecta. Nici nu ne mai gandim ca in Ucraina intra rusii sau ca in Afganistan stau sa cada pustile pe saracii rebeli care nici nu au cu ce se incalta.Astea sunt probleme minore care nu ne afecteaza catusi de putin. Avem ministri buni si tara noastra are crestere economica rezonabila pe fondul unui an agricol bun. Aburii de marihuana ma linistesc si parca astia de la tv nici nu mai au ce comenta. E bine in tara. Dar acum problema....vin de la serviciu ma spal, mananc, gadil copilul si apoi unde este talk show-ul. NIMIC.
Cu un gest nervos imi rod unghiile. Ce sa fac? poate ar fi cazul sa mai citesc o carte - nu am mai citit demult. Neh - prea plictistor. Poate totusi a demisionat cineva. Nimeni. Ies afara si ma plimb cam 30 de minute. Ma uit la luna, rup o frunza, calc intr-un rahat. Mirosul lui imi trezeste cumva simtul de supravietuire si parca am o premonitie. Alerg spre casa, imi arunc tenesii cat colo si dau drumul pe canalul 3. BREAKING NEWS - Coalitia s-a rupt. Nu mai este guvern de uniune. Suna telefonul - Nu raspund. Bate cineva la usa - nu ma ridic. Esteeeeee am ce sa vad. este spectacol.

Trist!!! Toti se hranesc din asta. Este painea noastra cea de toate zilele, este modul nostru de a ne implini si de a rotunji orele. Ne punem tinte in viata care nu se pot atinge si ne bucuram cand suntem dezamagiti. Un fel de masochism modern. Pe sticla apar tot felul de oameni care ne dau lectii si ne indica directiile. Pacat ca sunt doar 4 puncte cardinale. Buimaci cautam o iesire si ca niste pisici alcoolice mergem pe acoperisul vechi si subred al unei tari pe care nici noi nu o mai cunoastem. Nu l-am intalnit niciodata pe vecinul meu si nu l-am salutat. Nu ma intereseaza. Sunt "busy"" sa fiu ocupat cu ceva mediocru in fiecare zi din viata mea - sa ma uit la politica. Ce altceva as putea face in tara asta? Sa merg la teatru? Nici Cehov nu putea anticipa si scrie mai bine scenariile de zi cu zi. Si nu este fictiune.

Amercicanii se intalnesc cu Rusii si Germanii. Stau la o cafea si pe o harta google maps dau din cand in cand cu degetul pe touch screen. Cateva miliarde de sarantoci pe care trebuie sa ii strunesti. Asta este o misiune grea. Femeia de fier adoarme in Mercedes in drum spre capitala tarii noastre.

Scriu politica si ma uit la cateva ziare de azi. S-a rupt coalitia. S-a destramat ce mare zarva. De fapt nu a fost nicand nimic si nu va fi. It is just an illusion cum zic stapanii lumii.

Bogdan Voiculescu
 unu martie douamiipaisprezece

1996 - Pe treptele liceului

De ce nu mai pot sa scriu poeziile romantice de altadata,de ce seara totusi te mai visez?

  Coborand pe strada larga a Teleajenului am vazut luna si mi-a fost urat.Simteam ca inca odata tineretea m-a inselat luandumi-te de langa mine.Imi agitam nervos servieta intre maini.Casa ta este atat de aproape de mine.Insa nu ea conteaza ci privirea ta.M-a alungat glasul tau de diva si ma-am trezit aruncat in strada precum ultimul indragostit tarziu.

   Stateam pe treptele liceului,te asteptam.Tu nu veneai,oftam,si tu oftai.Macar aici eram de acord.Mi-am lipit pieptul de marmura rece a treptelor si ti-am simtit trupul cald si inima-ti plapanda cautandu-ma.Nu stiu cum,nu stiu unde,dar deodata luat la goana de caii timpului,absorbit de Hades,m-am repezit pana infern sa te caut.Am intrat in sala inimilor frante.Aruncate,rupte,imprastiate,ele zaceau aproape fara viata,supravietuind poate numai cu iluzia fericirii de-apoi.Mi-am cautat "el cuore" era si ea acolo intr-un colt.Cu fata rosie,cu multa rabdare,cu frica sa nu fiu prins,mi-am cusut inima usor,incetul cu incetul.Langa mine se afla incaperea suspinelor.

    Gata terminasem,inima era ca noua,bratul ma durea.Am aprins un chibrit incercand sa gasesc iesirea,totul era in zadar.Ca la un semn,usile imense de granit s-au ferecat.Zgomotul sumbru a invadat sala.Era ziua judecatii.     Cine ma mai putea scapa?

     Am auzit pasi.Tresarind te-am zarit pe tine,singura mea speranta.Coborasei special pentru mine,din raiul tau atat de comfortabil.Venisei sa ma iei.In loc sa te salvez eu...

     Dar zborul nostru pe deasupra infernului fu scurt.Mainile tale de ceata fina,m-au scapat.Pamantul a revenit.

     Mi-am notat cu grija in agenda ziua.Tu nu ai venit.

   

Proza din 1996 - "C"

   Astazi este pentru prima data cand imi dau seama ca trebuie sa renunt.Imi tremura mainile si creierul zvacneste precum un turbopropulsor.Un singur telefon si de doua ori "nu":mi-au fost suficiente pentru a distruge tot ceea ce mai aveam.

Speranta-s-a destramat si ea la fel ca praful de pusca.Lumea imi invadeaza simturile si ma simt cotropit in intimitatea mea.Nu mai pot nici sa respir.Inainte inima imi descatusa pieptul.Acum zace precum o fecioara dezvirginata.

    Cu o zi inainte cineva imi citise in palma.Credeam ca mintise in ceea ce ma priveste.Acum realizez ca spusese un adevar valabil:nu voi fi iubit.Nu am cum sa fiu iubit.Sunt un sclav al egoismului meu.Praful sa se aleaga de ceea ce am crezut.Imi vine sa plang.

     Sunt murdar pe maini de noroi.Nu ma voi spala.Poate astfel imi sterg destinul.Am o carte de retete in biblioteca.E necesar    sa gasesc acolo ceva pentru dureri de inima.Dar,nu,singura doctorie,unica din univers, a expirat acum cateva secunde.Tu erai acea.Am hotarat ca eu sa fac primul pas.Voi incerca sa nu te mai visez noaptea.Vreau sa-mi supun inconstientul.As accepta acum sa traiesc trei sute de ani doar sa te vad batrana,chiar cu riscul de a ma plictisi.As dori sa-mi vad sufletul si inima razbunate pentru superficialitatea cu care m-ai tratat.Esti un inger cazut in dizgratie.Ba nu,esti doar o femeie.

                  II

Te-am cunoscut nu demult.Acum un an.Timpul trece asa de repede.Ti-am scris o felicitare de la mare.Era neagra.Pe spate scria insa "Te iubesc".Ajuns in Bucuresti dupa soarele torid si dupa baile de sare,gandindu-ma numai la tine,am suferit din nou o deziluzie.Ea erai tu.Mi-ai spus ca nu intelegi cuvantul iubire.Buzele mele il rosteau pentru intaia oara.A fost o mica tragedie.Si atunci ca si acum cautam un antidot.Eram insa mult prea naiv.Am mers mai departe,citisem prea multe povesti ca sa renunt.Furam trandafiri impreuna cu A.Ii jumuleam de tepi,ii puneam in glastra,ii pastram pentru tine,a doua zi.Poate daca le lasam tepii florile ti-ar fi dat mai multa satisfactie,intepandu-te si facandu-te sa plangi.Mi-ai fi inteles mai bine cugetul.

Asta cautam in tine,un sfetnic,imi cautam intimitatea care ajunsese prea mare sa o mai pot pastra.Vedeam in tine dungile rosii si albe al colacului de salvare.

  Ce am mai facut pe urma,domnisoara C? Nimic important.Am meditat si mi te-am inchipuit.Te-am modelat,te-am infrumusetat,ti-am pus lauri.Te-am facut campioana.Dormeam cu ochii deschisi,visam visul care o data fusese realitate.Te strangeam in brate si dansam cu tine.Nu se auzea muzica.Nici nu-si avea rostul.Muzica clocotea in noi.Era fiorul tineretii si sensibilitatea iubirii.Toti ne vedem amorul in cea mai pura oglinda venetiana.Dar cum ramane cu imbratisarea? Atunci cand incercam sa iubim ,de multe ori, oglinda perfecta se sparge.Si crunta realitate ne invadeaza.

   Nu ti-am dezavuat niciodata vorbele.Si ce taioase erau ele uneori.Poate nu-ti dadeai seama.Pe urma a venit toamna.Banalul preludiu al iernii.Ce repede trece timpul.Zilele ma ineaca.Sunt pline tristete sau dragoste?Defapt au fost.Sentimentalul din mine a devenit sterp.

    Te-am asteptat de atatea ori.Nu-mi dadeai voie sa intru.Era interzis.Florile ce le cumparam,le dadeam dupa zeci de minute de asteptari vreunei trecatoare care-mi distragea atentia.Impropriu spus atentia.Eram intr-o stare de beatitudine nociva.Odata am vrut sa te intreb daca stii cate interpretari pot avea cuvintele tale.Unele ejectau speranta altele inhibau pana si un Fat-Frumos contemporan.Interpretate simplu,ele nu aveau rost.

     Te-am atins in treacat cand mergeam odata la teatru.A fost suficient sa destepte in mine patima iubirii erotice.Precum Gertrude,eliminai in orice gest senzualitatea suprema.Oricum o imbinai cu sfiiciunea unei maici.Erai o specialitate rara.Aveam norocul sa merg cu tine pe strada.Oare cat intelegeai din asta?

      Ma intreb daca ai inteles ceva din mine.Sunt om.Este omenesc a iubi.Era divin insa sa fiu indragostit de tine.Cel mai greu pas a fost sa ma privesc in oglinda.Parul lung,fata ovala si roasa de chin,ochii ce abia mai sopotesc in orbite.Coltul obrazului murdar de marmelada.Camasa jegoasa la guler.Incerc sa fiu un razvratit.Vreau sa am un cuvant de spus.Vreau sa fiu cineva.Cine nu vrea la varsta adolescentei?Imi spal mainile.Apa rece abureste oglinda si incet-incet imi vad intestinele,trec de anatomie si intru in poezie.Ca la televizor imi privesc sufletul.Seamana cu un film de Hitchcok.O pasare imi rupe incet si imi castreaza dragostea.Tu esti aceea.Dar imi place durerea pe care mi-o provoci.

        Tu ce stii despre oglinzi si pasari? Oglinda o folosesti doar sa-ti alinti parul cu pieptanul.Pasarea un ideal de zbor.Vei zbura si tu candva.Sunt acum sigur ca nu inspre mine.Aici bate curentul.Tie iti trebuie ceva dulce,tropical.

      M-am bucurat de prima ninsoare singur.Invatai pentru olimpiada.Zapada imi scartaia sub bocanci.Fulgii se luminau pe lampadare.Iti spionam casa.Cosul nu mai scotea fum. Romanticul era sters de radiera.Yuli,cainele tau, latra bezmetic.Cine se putea apropia de casa ta?M-am fugarit acasa.Am inceput sa citesc.Fiecare eroina erai tu.Eroul negativ eram eu.

E barbatesc a plange?

       Anestezia unei plimbari prin parc cu tine a venit.Cand sunt singur sau cu prietenii fabulez mai ceva ca Homer.Cu tine saliva se cristalizeaza si se fortifica in pietre.Nu pot sa ingan macar un sunet.Sunt infantil si izbucnesc in crize de ras.Tu nu schitezi un zambet.Incerci o maturitate amara.

Ma simt un prost si te urmez mai departe.O briza de vant iti rascoleste parfumul de zambile.In toiul iernii simt chemarea primaverii.Mi-era frig.Acum simt ca nadusec precum in luna lui cuptor.Vreau sa-ti prind mana.Prea tarziu.Se strecurase deja in buzunar.Iti era frig.

        Te conduc acasa.Vreau sa te prind in brate.Timiditatea, grea precum o macara, ma impiedica s-o fac.Frica sa rup un ideal ma ingrozeste.

Refuzul ar fi un paradox.

                          II       

Fumez cu A o tigara.Fumul din bar ne intra in gat.Vinul fiert, atat de bun altadata, e acru.A. imi spune ca a terminat cu

Magda.Se misca repede baiatul.Un Don Juan al Bucurestiului.De ce nu? Chipes e,sociabil e,spune bancuri si ne face pe toti sa radem.Un om care a depasit pragul timiditatii.Dragostea si iubirea unei femei fac parte din meniul zilei.Ma intreaba cand mai merg pe la el sa jucam un sah.Nu pot sa ma concentrez. Coerenta mea de altadata se transforma in betie de cuvinte.Ce diferenta intre Magda si C! Contrasteaza amandoua.Nu ar putea deveni prietene.

Tarfulita de Magda isi rujeaza buzele strident si atunci cand vorbeste te impresoara cu miros de tutun prost.Dintele din fata este negru.O rokerita cu geaca de piele si plosca de vodca in buzunar.Vorbeste invectiv si scuipa in pahar cand rade.Daca C ar vedea cu cine umblu m-ar socoti un parazit.Parfumul ei de zambile si rochiile ei matasoase nu ar fi demne de mine.Asa gandeam atunci.Incercam sa fiu modern fara a fi vulgar,sociabil fara a fi plictisitor.

  Lautarii de la"Muncii"ne canta in ureche.Muzica ma face sa dansez.Dansul ma face sa fiu eu insumi.Acum un an, dansul era a doua mea natura.

Ne canta Zorba grecul.Hora este aproape satanica.Ne prindem cu toti.Ne unim,ne dezunim.Acordeonul sufla.Vioara duhneste a rachiu.Lui Ripea i se rupe arcusul.Ne asezam jos si injuram de mama focului.O clipa am uitat de C.M-am simtit liber.M-am jucat ca pe vremuri.Traiam incorsetat.Mi-am permis sa evadez.Faptul ca C imi iesise din memorie m-a tachinat vreme indelungata.Cum putusem sa fac asa ceva.O tradasem.In hora mea atinsesem si alte fete.Ma sarutasem cu ele dupa hora si le promisesem ca le voi invata dansul.

   A imi mai ofera o tigara.Singura alinare este nicotina.Acum stiu ca cei ce se drogheaza sunt oameni nefericiti.Sufera din pricina unui refuz sau poate o nebunie momentana.

    Restaurantul un templu al tristetii.A imi apare acum ca preot tinand in mana halba de bere.Imi sopteste la ureche:

    -Batrane,nu te mai necaji.Nu stii cum sunt femeile? Azi te joaca pe un deget, maine te strang in palma.Le-am dibuit eu.Stiu totul despre ele.Vrei un dictionar de termeni muieresti?Uite-ma!

     Vorbele lui mi s-au implantat in creier,imi sfredeleau nervurile dureros ca impactul dintre carbuni incinsi si apa.Ce stia el despre iubirea platonica,despre gustul unui vis,despre setea de contopire intr-un singur Eu,spiritual? A se preta numai la cuceriri facile si de moment.Nu avea viziunea viitorului.Poate era mai bine sa fi fost si eu la fel.Sa nu reactionez impulsiv la orice spasm cardiac.Totusi m-a intrigat interventia lui.

      Ridicandu-ma de la masa,am iesit in strada.Culoarea alba a primaverii se distingea in negura.Am pornit-o pe jos,lasandu-ma asaltat de claxoanele masinilor atat de grijulii uneori pentru viata mea.Am ales drumul mai lung,doar pentru a mai putea vedea inca odata casa lui C. Yuli dormea probabil.As fi putu sa intru in curte fara grija si sa ma uit pe geam.Langa patul de la fereastra as fi vazut-o.Poate un sarut ar fi putut intrerupe un inexorabil proces de asteptare.Un sarut ar fi putut fi totul.Am preferat insa sa ma retrag acasa in patul meu si sa ma gandesc toata noaptea la ea.

Inconjurat de vin si apa minerala,m-am afundat in betie,si am uitat de tot.

                       III   

-In statia de tramvai era  lume multa.Zambilele se ofilisera.Mergeam drept inainte spre luna lui iulie.Purtam maneci scurte si priveam ciresile de dupa urechile domnisoarelor.Complet abatut si captivat de ziarul meu preferat nu am observat-o imediat pe Magda.Arata ca de obicei.O paleta plina de culoare in care de abia se mai distingea nasucul cu pistrui si gurita cu buze palide si subtiri.Astepta pe cineva.

Probabil pe A.Nu am vrut sa intru in vorba cu ea.Vraja curiozitatii era mult prea mare.Troleibuzele se succedau greoi.Mult asteptatul 84 sosise,insa nu m-am urcat in el.Spiritul detectivist se strecurase in mine.Vroiam sa stiu...Gandul imi fu intrerupt de aparitia lui C.Se sarutara ca doua vechi prietene.C nici nu m-a vazut.S-au indreptat spre centru.Nu le-am mai urmarit.Numai compania Magdei ma inspaimanta.Steagul idealului meu incepea sa fluture decadent.Inelul de rezistenta ceda.Suspiciunea dadea din coate incercand sa-si faca loc.

  M-am intalnit cu Laurentiu.Un cocalar bine imbracat si plin de bani,un "peste".Mi-a propus sa mergem la curve.Nu avea altceva de facut si banii trebuie sa ruleze.I-am raspuns ca ma mai gandesc.

Muscatura lupului nu poate fi mai dureroasa.Sa joci carti cu un trisor este mai sanatos decat sa te indragostesti de o enigmatica timida.

                      IV

Nu mai fusesem la tarfe.Nu stiam cum se procedeaza si aveam o jena cumplita.Insirate ca in istorie la un targ de sclavi,maicile trupului te imbiau care mai de care mai dezgustator.Nu stiam ce sa aleg.M-am dus sa vars.Mi-era sila sa ma folosesc de asa ceva. Instrumente pentru placerea carnala.In nici un caz sterile,pline de boli si zanganindu-si banutii rotunzi de pe sfarcuri.

Laurentiu mi-a spus ca daca mai astept un pic vine marfa de calitate.O imprumutase putin Sofitelului.Erau in criza si...

Dubita rosie a oprit.Din ea au coborat missele bordelului.Pe undeva,prin spate,statea C.Ea muncise cel mai mult,mi-a spus Laurentiu.Nu stiam ce sa fac.Ce sa fac cu o timida care iti spune ca nu iese din casa de frica parintilor,cu o pretinsa domnisoara ce-si ascunde imbujorarea dupa perdelele murdare de rahat ale bordelului.Intelegeam acum comportamentul lui C.Ce rost mai avea sa-si probeze forta feminina si atractia ei de matroana pe unul ca mine? Un timid prost care rasplateste sarutul cu un trandafir furat.Sa sar s-o sarut si sa-i spun ca nu voi mai fi timid?S-o iau la bataie,sa plang cum mai plansesem pentru ea.Sa rad isteric?

    Am inceput sa plang.Pestii isi bateau joc de mine si radeau.

Cine mai este sentimental astazi e un prost.

In camera rosie de bordel stau acum cu C.Ii intind batista.Perfidia ei ma roade precum lepra pana la oase.O palmuiesc si ii arat animalic dintii.Ii spun ca este o proasta ii spun sa nu mai verse lacrimi.M-am mintit ca un dobitoc pentru un lupanar turcesc.Scuip.

   Facem dragoste?ma intreaba.

      Trantesc usa.O deschid din nou.O inchid usor.Cu ce e ea de vina?Ea vrea sa faca dragoste.Eu nu o las.Ea nu mai are dreptul sa faca dragoste pentru ca ea ucide amorul.C a fost calaul sufletului meu.Acum e randul meu!

       Yuli,cainele a murit.Eu sunt in sanatoriu turbatilor.Il citesc pe Eminescu de la cap la coada si-l inteleg.      

            B. Voiculescu           17 MARTIE 1996

Lacrimi pentru vremea mea...

Lacrimi pentru vremea mea... 

  Departe pe insula pesterii lui Euthanasius m-am regasit si nu numai pe mine ci si sperantele mele.

  Oceanul albastru isi vaita apele intre cele doua maluri infinite.M-am grabit sa privesc prin ochean insula ce se apropia de mine.Era insula pe care o doream.Departe intre cei doi poli fermecati ai unui alt univers,aruncata precum o limba desertica insula visului meu salasuieste singura,nepopulata.

  Aici nu exista blocuri infecte,piete pline de tigani gata sa te fure.Colegii ipocriti dispar cu desavarsire.

  Fara a fi o imagine paradisiaca insula este intr-adevar inconjurata de stanci gata in orice moment sa te apere de vicisitudinile vremii si necazurile unei societati fetide.

  Mizeria urbana a disparut.Dragostea vulgara s-a ridicat.Cortinele au fost desfiintate.Povestile cu zmei si Cosanzene recitite.Am devenit din nou copil.Si asta ma face fericit.

  In sfarsit am ajuns si aici.Eu sunt stapanul si eu o voi modela asa cum voi vrea eu.Intai de toate voi aduce verdeata si aerul curat al muntilor nepatati de poluare.Apoi incetul cu incetul imi voi cladi o casa de piatra cu acoperis de cetina.Inauntru voi aseza doua lumanari si-mi voi imagina cea mai frumoasa masa romantica.Voi incerca in urmatoarea faza sa scap de infantilitatea si sictirul romanesc,ma voi exila incetul cu incetul incercand sa ma auto purific.Va fi foarte greu.Dar voi avea aici si prieteni.Imi voi aduce toti prietenii buni si ii voi aseza la masa.Nu vom avea nevoie de bani si nu vor exista certuri.

  Poate in cele din urma voi programa curcubeul sa rasara din doua in doua ore numai asa sa ne dam seama ca viata este colorata.

  Mai tarziu cand noaptea senina de vara va cobora dinspre est,dinspre Dumnezeu,caci de acolo se va ridica dimineata raza de lumina dadatoare de bucurie,vom face dragoste,fiecare cu fiinta iubita.Vom da viata unor oameni la fel de buni ca noi si pe care ii vom creste in spirit spartan,ocrotindu-i de continentele infecte.

  Copii nostrii vor face scoala vietii.Ocheanul incepuse sa se abureasca asa ca insula mea fantasmagorica incepuse si ea sa se dilueze printre stancile de corali.

  Mi-am luat mainile de la ochi.Ce am vazut?Am vazut realitatea,un mic cosmar.Ti-am atins buzele si m-am ferit de sarutul tau vulgar in acelasi timp.Am aprins lanterna.

Pe birou era o foaie de hartie.Pe foaia de hartie era speranta intr-o viitoare insula imaginara.In rest tristete.

Bogdan Voiculescu           2 ianuarie 1996

P.S.Sublata amicitia,quae potest esse vitae iucunditas?

    Daca a fost inlaturata prietenia,ce farmec mai poate avea viata?