- Eram chiar aici, in camera asta, pe patul asta cand s-a intamplat.
- Chiar aici?
- Da
- Pai si iti mai aduci aminte ceva de atunci
- Foarte vag, insa este ceva nespus de frumos in toata treaba asta. Pot sa ii ating fata si sa ii simt sarutul
-Interesant.
Cabinetul doctorului Aurel P arata ca si cum timpul nu ar fi trecut pe acolo. Acelasi mobilier ca in anii 1990.Un dulap cu cateva aptibilduri si un raft de carti care tinea pitita o carte de basme.
- Vreau sa te aduni si sa fii acolo sa imi spui tot cu lux de amanunte
Mi-a placut de prima oara. Nu stiu daca sangele de adolescent spre tanar din mine sau faptul ca era o fata foarte sexy sau istetimea ei... Poate toate la un loc. Era vesela si asta imi placea. Totul in jurul nostru era agatat de un pic de tristete si foarte multa ingrijorare insa rasul ei taia starea aia. Avea parul negru si ochii caprui, parul lung si pielea neagra ca de tiganca. Se cocotatse pe un fotoliu vechi si se uita l&a mine cu admiratie.
- Te admira? De ce?
- Nu pot sa iti spun de ce. Poate pentru simplu fapt ca eram cumva un fel de lider, un fel de organizator de petreceri si imi placea sa ma dau destept pe atunci. Imi reusea.
- Esti sincer si imi place acest lucru la tine. Keep it this way.
- Pot sa continui?
- Da. Te rog.
Am simtit cum ma indragostesc. Pe loc mi s-a facut frica. Mai trecusem pe acolo si experienta se terminase groaznic cu o infrangere pe teren propriu. Eram cumva prins in offsaid si mult prea repede pentru a administra o astfel de situatie.
Aburi de vin fiert si scortisoara. Stau cu capul pe piciorul ei, un prim contact fizic. Imi povesteste despre copilarie si despre vacantele de vara cand se juca in fan si ajuta la facutul capitelor. A fi copil - o comoara prea putin pretuita de parinti.
- Venea de la tara?
- Nu. Doar crescuse acolo. Dar asta mi-a placut cel mai mult. Era naturala.Nu avea coloranti sau poate alte chimicale cu care vin la pachet fetele din ziua de azi.
- Esti cam dur cu judecata ta.
-Incerc sa fiu obiectiv. Oricum aici a inceput totul.
Mana ei imi atingea parul vesnic nearanjat si nu spunea nimic. Apoi ne-am sarutat si a fost cel mai placut sarut de care am avut parte. Avea buzele foarte moi si calde.
---------
Mi-au inghetat picioarele. Ninge abundent si nu stiu daca sa ma bucur de ceea ce vad sau sa trag un sprint ca sa ma incalzesc.Oricum detest alcoolul. imi este teama de realitate si nu imi vine sa cred ca se va intampla azi. Au trecut 15 ani.
Poteca de munte si aerul de levantica se contrazic. La fel si eu cu mine nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Este pueril si prostesc sa intind mana si sa simt caldura. Dar o fac si chestia asta imi da un curaj nebun sa sparg usa de la celula si sa sar in gol. Departe se vede marea. Un crampei de luciditate si o plaja fierbinte si plina de scoici. Stiu ca ei ii place caldura. Un tablou minunat cu un vapor in naufragiu scaladat de asfintit.
-----
-Si de ce nu aveti curaj?
-Pai va dati seama dupa atata timp. Nu cred ca mai este vreo sansa.
- Si cabana?
- Aaa, cabana.... Pe la ora ora 10.00 inainte sa vina ceasul cu revelionul am luat o sanie. Era romantic. Nu sunt genul sa astept cu lumanari aprinse dar imi place cu siguranta ca seara sa beau un pahar de vin si sa stau confortabil alaturi de ea. Am vrut sa ma depasesc in ziua aia. am vrut sa fac ceva deosebit, sa ies din tipare si sa nu mai fiu eu. Din economii am inchiriat o sanie cu un cal de la un localnic. Era cabana mai sus de Tulnici aproape de padurea cu pini rosii. Acolo am pregatit si o mica cina.
- Pare foarte frumos si rupt din filme
- Asa este.
Eram pe drumul care se abate de la moara veche si o ia usor spre cascada. S-a pornit o furtuna de zapada. Vantul sufla tare si noi inghetaseram complet. Dar ne uitam unul la altul si ne era de ajuns. Eram indragostiti lulea.
Cabana ne astepta. Pentru un moment am crezut ca va fi perfect.In toti acesti 15 ani ceea ce m-a dus mai departe a fost ultima ei imbratisare si speranta de revedere.
-----
Fierul este rece. Daca pui mana pe el se lipeste ca superglue-ul. De ce nu am un micoscop sa privesc toate nervurile lui pana la nivelul atomic? M-as simti mult mai bine. Am taiat cateva parti din timp si am facut trei colaje in alb si negru. O copilarie, o adolescenta si o maturitate tarzie si grea.
O rutina apasatoare ma chinuie de aici din spatele gratiilor. Acelasi lucru iar si iar si aceleasi fete fara caracter sau profunzime. Mici interese meschine si fum negru de CO2.
Nu mai pot sa visez la vara si nici nu mai pot sa ajut la stransul fanului acolo la Hobita. Sunt amputat. Unica mea sansa a mai ramas izvorul cu sulf de la herculane.
Trebuie sa ajung acolo, sa ma scald si sa respir aerul tare.
--------
- De ce simti nevoia sa te justifici?
- Am nevoie de minim o scorbura. Un loc ascuns fara lumina. M-am invatat asa
- La ora trei m-au luat din pat in pijama si m-au pus in duba. Stiam ca gresisem dar nu mai aveam ce face. Trebuia sa platesc si am facut-o. Vedeam cabana indepartandu-se tot mai mult. Parcurgeam acelasi drum dar de data asta cu sentimente opuse.
- Te-ai schimbat.
- si dumneavoastra domnule profesor.
-te stiam mai tare.
- Nu mai sunt. pot doar sa ma mai bucur citind cate o carte buna.
----------
Poate suna poetic si foarte dulce dar am inceput sa am o nostalgie a unui timp care nu a fost trait niciodata. Un timp pe care doar eu mi-l imaginez ca fiind perfect sau aproape perfect. O idealizez, o iubesc si sper sa am forta sa o reintalnesc candva.
-----------
Sunteti liber domnule Liviu.
Cabana.Vara.Fanul si buzele fierbinti.
Apoi am adormit.
