Se apropie Craciunul si inchei un an special. Este un an in care am invatat sa merg. Am inceput sa ascult mai bine si sa imi indrept privirea spre oameni noi. Am iertat si am cerut sa fiu iertat. Cam la toate astea ma gandesc acum stand langa bradul pitic din curte. Un brad simbolic impodobit de fata mea in culori de albastru inchis.
In linistea unei seri de Decembrie departe de mirosul strident de scortisoara si de mere coapte imi imaginez si urmatorul pas de fericire. As vrea sa regasesc in mine puterea de a iubi curat asa cum am mai facut-o odata demult.
Toate chestille astea imi veneau in minte in timp ce cocotat pe scara prindeam ultimile lampioane cu reni si oameni de zapada. Am curatat apoi felinarele de gheata. Aerul este umed si iti intra in oase. Mai alung pentru o ultima data porumbeii de pe aerul conditionat. Intru in casa. O casa mica, batraneasca fara un stil anume. O casa in care unii dintre prietenii mei dragi ma sfatuiesc sa fac unele schimbari si sa aduc mai aproape de zilele noastre incaperea principala. Mie imi place asa. Este o locuinta atemporala care inca mai poarta intre pereti mici reminiscente ale unui posibil fost bordel, ascunzis pentru borfasii din Bariera sau poate chiar doua trei nuante de iubiri pierdute. O casa care in afara de geamurile albe de termopan cu scop de izolatie nu are nimic modern si classy. Eu o numesc un cort de regenerare. Atunci cand esti muscat de caine sangerezi, daca esti muscat de urs incerci sa supravietuiesti.
Cativa aburi se ridica din multicooker. Este o tocana de iepure. Un prieten drag imi gateste uneori. Ne adunam in jurul mesei din micuta bucatarie improvizata rapid si gustam din mancare. Sunt cu acesti buni prieteni de care ma leaga multe amintiri. Ma uit pe furis in ochii lor si ma bucur nespus ca sunt alaturi de mine pe acest drum.
Este un drum drept dar alunecos. Topirea zapezii din timpul zilei a facut loc unei pojghite de gheata. In picioare am adidasii albi, jegosi acum. imi place aerul si mirosul de fum de lemn. Este probabil una din ultimile case tiganesti care mai arde lemne in centrul orasului. Vreau sa tin bine minte aceste senzatii fiindca imi dau seama ca la anul este foarte posibil sa nu ma mai intalnesc cu ele.
Ascultam 2-3 melodii rock si apoi o melodie de zumba. Dansam si suntem dezinhibati chiar si la varsta noastra, o varsta la care multi ar avea o pretentie stupida de seriozitate si decenta. In cazul asta urasc decenta. Imi place sa fiu indecent si sa transpir mult,
Ma spal pe maini de praf.Imi dau cu apa pe fata si pe barba si apoi ca in fiecare zi ma privesc in oglinda. Ma analizez. Pentru o clipa zaresc in dreapta mea acea figura cunoscuta a ei. Este fosta mea iubita pierduta candva si care nu stiu cum reuseste sa ma urmareasca peste tot de ani de zile. O port in suflet si din cand in cand o scot de acolo si o privesc. Apoi cu grija o pun la loc si merg mai departe citind cateva pagini adanci de psihanaliza doar pentru mine scrise.
Cateva cumparaturi din piata de la Obor- niste mere, niste prune uscate si niste nuci. Gratarul incins cu mici ma cheama la 3 bucati + mustar. Cand ajung la tejghea imi dau seama ca il cunosc pe grataragiu. Este Marcel. Am copilarit cu el in spatele blocului. Tatal lui fusese macelar. Ma ia deoparte si imi spune cateva secvente din viata lui. O viata, dupa mine, mizera si trista in care doar a muncit, a facut 2 copii si a s-a insurat cu o femeie urata si proasta. Dar are cateva sfaturi adanci de viata. Isi lasa sortul pe masa si ii sopteste ceva colegului. Apoi imi zice: Hai cu mine. Eu inca infulec la micii fierbinti. Intram in hala mare si urcam la etaj. Acolo pe locul unde fusese un fost magazin fitosanitar, in dugheeana aceea ma baga ca sa imi arate ce are el. Sunt in cusca de termopan bordata de jaluzele verzi, jegoase. Toate geamurile sunt tapetate cu postere cu femei goale. Pe jos sta un pachet de carti de joc si cateva zaruri sleioase. O mini boxa bluetooth scoate o voce cu ritm oriental. hai da cu zarul imi zice. Si dau. Cade un zar mic. Hai trage o carte imi zice. si trag un popa.
Isi aprinde o tigara si se uita la mine. da' esti norocos Mister.
Globurile albastre din brad reflecta cumva cerul inorat iar steaua din varf este batuta de vant. Nu asez cadouri sub brad. Perioada mea scurta de reflectie se incheie rapid atunci cand domnul Marcel imi bate in poarta. E un fost macelar.
