Ieri am ascultat cu prieteneul meu din copilarie Nirvana. Dupa atatia ani am reintrat in acea stare de fericire si tinerete pe care Nirvana ne-o dadea aproape in fiecare week-end. Am rememorat drumurile noastre cu CFR-ul si cantecele pe care le fredonam in trenul spre Valenii de Munte.
Intelegeam foarte putin versurile dar de fiecare data ele aveau acelasi efect de imbarbatare si relaxare.
Stand la masa in bucatarie am inteles ca timpul a trecut si a adus in prim plan alte prioritati.
Mai jos un articol scris de mine in Tineretul Liber acum ceva vreme despre ceea ce simteam atunci.
Nirvana Rocks!
Acum dupa aproape 20 de ani (nu pot sa cred ca au trecut atatia ani - incredibil )cred si simt la fel ca atunci.
Anumiti indivizi cu siguranta au o doza ridicata de anormalitate. Cred ca ma numar printre ei. Nivelul meu de maturitate a ramas la cantecele agatate in personalul de Ploiesti Vest cu schimbare spre Valeni.
Prietenul meu schimba tigarile intre ele in speranta ca se va lasa de fumat. Poate in intensitatea iluziei ne asemanam. Si eu cred ca inca mai sunt rocker. Cand ma asez pe scaunul de la frizer parca as comanda sa fiu tuns la piele - dar am o jena. Cu siguranta aici este problema. Cat de repede scapam de jena, cat de greu ne este sa reintram in naturalul nostru - acela care se apropie cat mai mult de adolescenta si copilarie.
Prietenul meu imi va spune cu siguranta ca sunt nebun. Ce legatura au toate astea cu Nirvana?
Azi am petrecut 3 ore cu fetita mea la birou. Eu am scanat crampeie din ziare pentru a le posta pe blog. Am recitit articolele scrise in Tineretul Liber prin 1995. Ea a desenat - a colorat. Si, defapt nu a colorat ci mi-a colorat. Toate plansele mi le-a dat mie cadou. Azi 8 martie 2014 am avut prima mea discutie serioasa cu fetita mea de 4 ani. Mi-a spus ca tine mult la prietenia noastra si ca sunt un om bun. Iarasi am fost putin stingherit de trecerea timpului.
Sabloanele de colorat cu micii ponei pe care fetita le-a colorat in liniste mi-au dat o oarecare speranta de vindecare. Fiecare pata de culoare adaugata la sablonul alb negru ma face mai optimist si realizez ca poate asa cum clepsidra este cinica si violenta cu nisipul pe care il scurge la fel si agresivitatea culorilor care invadeaza plansa poate insemna defapt un pas inainte si speranta ca vom ajunge in starea de Nirvana.
Aici capodoperele orelor de calitate petrecute azi:
