Era un sant plin de noroaie. Ploua si poate ca era frig. Nu imi amintesc foarte bine. Simt doar gustul sarat al iaurtului sana din braseria care pe atunci mi se parea selecta si pipai in gand forma clasica de borcan. Aburii grei de cantina ies prin gurile de aerisire si hainele imi miros a mancare. Este ora 5 dimineata. Mama ma lasa acolo la cresa. Apoi fuge la serviciu.Tropaitul cailor ma trezeste din cand in cand insa adorm la loc cuprins de caldura. Floarea portocalie sadita de lucratorii de la salubritate ma face sa ma simt bine. La fel si mirosul de primavara. Ce am eu ca semn in palma daca nu doar o linie franta si cateva unghiuri nedemne de un destin atat de rapid si ciudat.
Privesc poza in care tata ma tine in brate. Eu am in mana o carte cu capra cu trei iezi. Fotografia este atat de colorata si parca vine din viitor si nu are nimic cu trecutul. Daca ma uit atent la ea degaja caldura.
Bem o cafea cu lapte.
Dimineata iau deciziile cele mai bune. Fara sa stiu ce voi face precis in acea zi am iesit pe usa. Era joi. O zi de joi simpla cu un trafic infernal. In masina, la radio, cateva stiri neintersante. Motorul turuie. Semafoarele multicolore imi fac semn sa trec. Pasajul este in reconstructie si trec pe sub el. Ajung in cartierul Floreasca si pe un trotuar gol vad o femeie obosita si sarmana impreuna cu baietelul ei. Aduna sticle goale din plastic. Sunt saci imensi pe care ii duc la reciclare. Mainile lor sunt murdare si au fete de cersetori. Poate chiar sunt. Imaginea asta imi aduce aminte de documentarele de pe canalele de istorie - dupa razboi.
Jocul sau jucaria - un surub gasit in praf sau o carpa veche. Visul si satisfactia - o bucata de paine si o baie fierbinte. Poate nu este bine sa imi iau mana de pe volan si sa imi privesc palmele prea curate si aristocratice. M-as putea accidenta. Ajung fara sa stiu cum la locul acela. Mirosul de levantica reinvie prin nervurile creierului meu bucata cu bucata o zi frumoasa de iulie de acum 20 de ani. Stam pe banca. Tata si cu mine cateva momente atat de rare in existenta noastra dar sincere. Imi povesteste despre cum in copilarie mahalaua a fost cea care l-a crescut si cum mergea la ceaiuri. Era sportiv si clubul iti dadea echipament si da era un motiv de mandrie si bucurie. Il ascult. Din cand in cand soarele mai iese de dupa nori.
- Sa ne plimbam prin oras - imi zice
Luam tramvaiul, troleibuzul si ajungem pe calea Grivitei. Ne oprim la magazinul cu tablouri. Pravalia cu picturi este prafuita. Pe peretele din fata sunt cateva tablouri care au o oarecare valoare dar majoritatea lor sunt ieftine si facute in graba cu inspiratie simpla si de moment. Dintr-un colt artista scoate un vraf de mici tablouri cu flori. Le rasfoim si nu stim pe care sa il alegem. Pana la urma tabloul cu bujori aproape ofiliti care se reazama intr-o vaza din sticla imi capteaza atentia.
- Il vreau pe asta, ii spun.
- L-am facut vara trecuta in muntii Fagaras. imi spune artista. Eram la o pensiune si receptionistul tocmai vroia sa curete o vaza cu bujori de munte. I-am spus sa o mai lase. I-am pictat si apoi i-am aruncat.
- Cat costa
- Costa 10 lei
I-am platit si am plecat impreuna cu tata mai departe. Intram la baia Grivita. Primim prosoapele care miros a detergent si un sapun cu o forma neregulata. Lasam sa curga dusul fierbinte pe spate si printre picaturi contemplez zidul invechit plin de crapaturi al baii. Fiecare picatura de apa si-a croit drum printre rosturile de la faianta pana cand a invins. Tata se opreste si vorbeste cu cativa prieteni. Sunt prietenii lui de demult - Dorel, Dom' Profesor si Costi. Fiecare are cate ceva interesant si toti formeaza o poveste.
Ne asezam la o masuta imitatie de mozaic.
Dorel ii spune lui Tata ca blugii turcesti nu mai sunt ce erau odata si ca baiatul lui a pierdut un alt meci de rugby. Dom'Profesor dupa ce isi curata pipa si tuseste scoate un pachet de tutun bun. Un stralucit profesor de chimie care ajuns in viata la un moment dat a spus ca totusi este imposibil sa nu existe Dumnezeu. Molecula de apa este in asa fel conceputa incat arata perfectiune si maiestrie in creatie. In biroul de pe strada Toamnei din Bucuresti si acum se mai vede cuiul in care era agatata iconita. Costi il pocneste prieteneste pe tata pe spate si ii spune ca ultimul voiaj chiar a fost de pomina.
Este foarte cald in baie. Ne hotaram sa plecam mai departe si ii luam si pe ei. Mergem la un ceai in zona Bucur Obor. Este ora pranzului si ceasurile instalate de Primaria au un cantec ciudat, vechi de flasneta. La obor ca acum multi ani este multa mizerie dar si verdeata proaspata.
- Va rog sa veniti dupa mine, le spun.
Ii conduc pe sub magazin. Stiu cateva tunele secrete pe care putini le cunosc. Le-am descoperit pe cand ma jucam in copilarie prin magazinul bucur obor. Nasul meu a fost un fel de director si aveam voie sa intru acolo.
Mergem. Zgomotul strazii se pierde pe masura ce avansam in tunel. Este un drum lung si foarte putini reusesc sa tina pasul. Ultima voce este a marinarului care ne spune " mai vorbim" si apoi liniste. Tata se uita din cand in cand la mine. De data asta este speriat. Nicicand nu l-am vazut asa. Tine strans tabloul cu bujori si se bucura ca pasii nostrii inca au ecou. Mirosul de beci amestecat cu cel de pamant devine tot mai pregnant.
2 mai. Am cateva tabieturi. Dupa sarbatorile de Paste scot un album cu poze alb negru si ma uit la ele. Le sterg de praf sau le indrept etichetele. Admir tot ceea ce nu este in prim plan. Iubesc lucrurile care nu se vad - cum ar fi o bicicleta pegas veche din fundalul pozei cu cauciucuri lasate si ghidon ruginit. Geamurile sparte de la un bistro sau pur si simplu un batran cu o scaosa de aprozar.
O carte cu povesti sta pe recamier. Un colaj minunat si bine realizat de un profesionist. Am decupat cu grija cu o foarfeca speciala douazecisiuna de idei si sentimente pe care le-am gasit in drum spre serviciu. In drumul plictistor si obositor si stresant printr-un oras mare si care inghite totul. Mi-am gasit timp in acea fractiune de secunda intre stirile diminetii si spotul publicitar, intre claxoanele nervoase si fluierul politistilor sa ma gandesc.
Panza cu bujori si aerul rece de Fagaras m-au trezit.Mi-am luat la revedere si ne-am dat intalnire pe maine.
